Azi am reuşit şi eu să mă plimb cu Vlad prin oraş, după mult timp în care nu prea am avut cum să ne întâlnim. Mi-a făcut o surpriză nespus de mare, am mers la plimbare prin Grădina Botanică, un loc foarte romantic şi de care mă leagă numai lucruri frumoase.
Natura, întreg peisajul şi prezenţa lui m-au făcut să uit de tot ce e urât în viaţa mea şi să-mi dau seama că există lucruri pentru care merită să trăieşti şi să zâmbeşti.
Şcoala e un loc pustiu acum… Încerc să mă obişnuiesc cu ideea că Vlad nu mai e acolo şi că acum sunt singură. Nu prea mai am puterea să mai fac nebunii şi nici nu am îndrăznit să urc la etajul 2, acolo unde era sala lui de clasă. Mie frică de ceea ce nu voi mai găsi acolo, dar asta e viaţa şi trebuie să o acceptăm aşa cum e.
Cred că a trecut aproape o lună de când nu am mai scris nimic pe aici atât eu cât şi Vlad. Ce am mai făcut noi în ultimul timp? mai nimic important de povestit, am făcut exact ce fac două persoane care se iubesc… Eu mă pregătesc de şcoală, iar Vlad lucrează din fericire undeva foarte aproape de mine. Cât despre planurile noastre de viitor şi restul voi scrie mai încolo.
În ultima perioadă am fost mai mereu tristă, nu reuşesc să-mi revin mai deloc şi ceea ce mă doare şi mai tare e că acest lucru îl afectează cel mai mult pe Vlad… Urăsc momentele în care sunt nevoită să-i spun că nu ne putem vedea, că nu pot, urăsc momentele în care ştiu că trebuie să plec de lângă el… Toate adunate la un loc mă afectează foarte mult chiar dacă uneori nu se vede. Cât despre Vlad nu ştiu dacă va mai rezista mult timp aşa, se vede că s-a săturat şi eu simt că nu mai găsesc o cale de a scăpa, de a trece odată peste toate. Îl iubesc enorm de mult şi nu vreau să-l pierd niciodată, el e cel mai frumos lucru din viaţa mea…
Tag: trista
