După cum preciza Vlad într-un articol anterior, bacul de anul acesta i-a dat mari bătăi de cap mai ales din cauza presiunii care era asupra lui. De asemeni şi asupra mea au existat presiuni, pot spune că mult mai mari decât cele ce se făceau asupra lui. Profesorii, prietenii, etc. Toţi îmi repetau că dacă Vlad va pica bacul va fi doar din cauza mea… Au fost nopţi în care nu reuşeam să adorm, erau nopţi în care mă trezeam plângând şi tot timpul exista o atmosferă încărcată, practic nu reuşeam să mănânc, făceam des căderi de calciu dar nu am îndrăznit să-i povestesc lui. Îmi era frică să nu reacţioneze în defavoarea lui… dar acum totul s-a terminat, Vlad a luat bacul, iar eu încep să-mi revin încetul cu încetul…
Tag: gata cu bacul
Atunci când te interesează o persoană îţi doreşti să afli cât mai multe lucruri despre ea, dar fără să o întrebi direct pentru a nu părea o persoană disperată. Aşa eram şi eu în urmă cu un an şi un pic, eram curioasă să aflu cât mai multe despre Vlad şi nu aveam curajul să-l întreb, aşa că am pornit în căutare de informaţii. Am început cu Blogul său apoi pe Google, ştiam că are multe lucruri înregistrate pe net. Ce am aflat? Am aflat că e fan 3se, am aflat ce muzică-i place să asculte, am descoperit o parte din pasiunile sale şi, de asemeni, am aflat care e cel mai bun prieten al său, un dinozaur de pluş cu o poveste fascinantă… Bineînţeles că Vlad se întreba mereu de unde ştiu eu atât de multe lucruri despre el, avea el anumite bănuieli că ar fi colegele sale, însă eu nu aveam nevoie de alte persoane, eram suficient de mare pentru a mă descurcă şi singură.
Dacă aş fi nevoită să-l caracaterizez pe Vlad în câteva cuvinte aş spune despre el că e un tip romantic, foarte inteligent, capabil să se descurce în orice situaţie. De asemeni e un băiat destul de alintat şi foarte încăpăţânat, atunci când îşi propune un lucru nimeni şi nimic nu-l împiedică să-l ducă la bun sfârşit. În timp am observat la el o inocenţă şi o timiditate ce le ţine ascunse undeva în adâncul sufletul sau şi de foarte puţine ori le lasă să fie văzute. E destul de greu să spui că-l cunoşti după prima discuţie însă cu timpul descoperi că are atât de mult de oferit şi ai vrea ca să-ţi petreci cât mai mult timp cu el, realizezi că lipseşte ceva atunci când nu mai e acolo să te enerveze sau să te asculte.
Pe 4 iunie am fost la cursul festiv, la Vlad, ce a avut loc la teatru “Luceafărul”. Pentru mine a fost un moment emoţionant mai ales în momentul în care l-am văzut pe scenă alături de colegii săi. Ce era în mintea mea? Ce era în sufletul meu? Un amestec de sentimente, de trăiri… lacrimile curgeau fără voia mea pe obraz, pe buze însă un zâmbet îşi făcea apariţia. Am simţit la un moment dat frică, teamă de ceea ce va urma, ştiam că anul următor el nu va mai fi acolo la etajul doi a doua sală, însă locul fricii a fost luat de o bucurie imensă deoarece ştiam că va urma o noua etapă în viaţa lui şi a mea.