Şcoala e un loc pustiu acum… Încerc să mă obişnuiesc cu ideea că Vlad nu mai e acolo şi că acum sunt singură. Nu prea mai am puterea să mai fac nebunii şi nici nu am îndrăznit să urc la etajul 2, acolo unde era sala lui de clasă. Mie frică de ceea ce nu voi mai găsi acolo, dar asta e viaţa şi trebuie să o acceptăm aşa cum e.
Dragă Andreea!
.Înţeleg că-ţi este greu că nu-l mai ai lângă tine la şcoală, dar vă puteţi întâlni după ore.
După cum te exprimi tu aici pare că Vlad nu mai e printre noi
Vlad este acum boboc în câmpul muncii şi trebuie puţin susţinut. El acum este într-un ocean plin de rechini.Va mai trece ceva vreme până va putea să dea singurel din aripioare şi să-şi poarte singur de grijă.
Oricum eu vă urez multă baftă în continuare şi cât mai multe realizări. Vîaţă se scurge cu repeziciune în aval, iar noi trebuie să ne grăbim ca să-i ţinem pasul.
NUMAI BINE !!!